HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

3 septembrie 2026(*)

„ Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 5 – Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal – Articolul 6 – Legalitatea prelucrării – Dreptul societăților – Directiva (UE) 2017/1132 – Articolul 14 – Publicitatea actelor și informațiilor de către societăți comerciale – Noțiunea de «persoane care participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale» – Punere la dispoziția publicului a datelor cu caracter personal referitoare la acționarii societăților comerciale pe acțiuni – Acționari minoritari ”

În cauza C‑798/24, [Jautiva](i),

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Satversmes tiesa (Curtea Constituțională, Letonia), prin decizia din 14 noiembrie 2024, primită de Curte la 19 noiembrie 2024, în procedura

A ș.a.,

cu participarea:

Latvijas Republikas Saeima,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul F. Biltgen, președinte de cameră, domnul T. von Danwitz (raportor), vicepreședintele Curții, și domnii A. Kumin, S. Gervasoni și M. Bošnjak, judecători,

avocat general: domnul R. Norkus,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru A ș.a., de L. Liepa, advokāts;

– pentru guvernul leton, de J. Davidoviča și K. Pommere, în calitate de agenți;

– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

– pentru guvernul finlandez, de A. Laine, în calitate de agent;

– pentru guvernul suedez, de C. Meyer‑Seitz, în calitate de agent;

– pentru guvernul norvegian, de K. E. M. Skjelland și B. Stankovic, în calitate de agenți;

– pentru Parlamentul European, de G. Corstens, M. Migliorati și L. Ruppeka‑Rupeika, în calitate de agenți;

– pentru Consiliul Uniunii Europene, de L. Bergere, N. Coghlan și A.-L. Meyer, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de A. Bouchagiar, H. Kranenborg, I. Naglis și M. Noll‑Ehlers, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 18 decembrie 2025,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de decizie preliminară privește, pe de o parte, interpretarea articolului 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO 2017, L 169, p. 46), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/1151 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 (JO 2019, L 186, p. 80) (denumită în continuare „Directiva 2017/1132”), precum și validitatea acestei dispoziții în raport cu articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și, pe de altă parte, interpretarea articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1, denumit în continuare „RGPD”).

2 Această cerere se înscrie în cadrul unei acțiuni constituționale introduse de persoane fizice care contestă conformitatea cu Latvijas Republikas Satversme (Constituția Republicii Letonia) a unei reglementări naționale care impune punerea la dispoziția publicului a unor date cu caracter personal referitoare la acționarii societăților comerciale pe acțiuni.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Carta

3 Articolul 7 din cartă, intitulat „Respectarea vieții private și de familie”, prevede:

„Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.”

4 Articolul 8 din cartă, intitulat „Protecția datelor cu caracter personal”, prevede:

„(1) Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora.

(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorități independente.”

5 Articolul 52 din cartă, intitulat „Întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor”, prevede la alineatul (1):

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.”

RGPD

6 Considerentele (1) și (10) ale RGPD au următorul cuprins:

„(1) Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental. Articolul 8 alineatul (1) din [cartă] și articolul 16 alineatul (1) [TFUE] prevăd dreptul oricărei persoane la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

[…]

(10) Pentru a se asigura un nivel consecvent și ridicat de protecție a persoanelor fizice și pentru a se îndepărta obstacolele din calea circulației datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, nivelul protecției drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea unor astfel de date ar trebui să fie echivalent în toate statele membre. Aplicarea consecventă și omogenă a normelor în materie de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie asigurată în întreaga Uniune. […]”

7 Potrivit articolului 1 alineatul (2) din RGPD, acesta asigură protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice și în special a dreptului acestora la protecția datelor cu caracter personal.

8 Potrivit articolului 2 alineatul (1) din RGPD, acesta se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată total sau parțial prin mijloace automatizate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr‑un sistem de evidență a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr‑un sistem de evidență a datelor.

9 Articolul 4 din RGPD, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament:

1. «date cu caracter personal» înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă […]; o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;

2. «prelucrare» înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea;

[…]”

10 Articolul 5 din RGPD, intitulat „Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal”, prevede la alineatul (1):

„Datele cu caracter personal sunt:

(a) prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată («legalitate, echitate și transparență»);

(b) colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri; prelucrarea ulterioară în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare științifică sau istorică ori în scopuri statistice nu este considerată incompatibilă cu scopurile inițiale, în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) («limitări legate de scop»);

(c) adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate («reducerea la minimum a datelor»);

[…]”

11 Articolul 6 din RGPD, intitulat „Legalitatea prelucrării”, prevede la alineatele (1) și (3):

„(1) Prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a) persoana vizată și‑a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice;

[…]

(3) Temeiul pentru prelucrarea menționată la alineatul (1) literele (c) și (e) trebuie să fie prevăzut în:

(a) dreptul Uniunii; sau

(b) dreptul intern care se aplică operatorului.

Scopul prelucrării este stabilit pe baza respectivului temei juridic sau, în ceea ce privește prelucrarea menționată la alineatul (1) litera (e), este necesar pentru îndeplinirea unei sarcini efectuate în interes public sau în cadrul exercitării unei funcții publice atribuite operatorului. Respectivul temei juridic poate conține dispoziții specifice privind adaptarea aplicării normelor prezentului regulament, printre altele: condițiile generale care reglementează legalitatea prelucrării de către operator; tipurile de date care fac obiectul prelucrării; persoanele vizate; entitățile cărora le pot fi divulgate datele și scopul pentru care respectivele date cu caracter personal pot fi divulgate; limitările legate de scop; perioadele de stocare; și operațiunile și procedurile de prelucrare, inclusiv măsurile de asigurare a unei prelucrări legale și echitabile cum sunt cele pentru alte situații concrete de prelucrare astfel cum sunt prevăzute în capitolul IX. Dreptul Uniunii sau dreptul intern urmărește un obiectiv de interes public și este proporțional cu obiectivul legitim urmărit.”

Directiva 2017/1132

12 Considerentele (7) și (8) ale Directivei 2017/1132 au următorul cuprins:

„(7) Coordonarea dispozițiilor de drept intern privind publicitatea, valabilitatea angajamentelor societăților comerciale pe acțiuni sau ale altor societăți comerciale cu răspundere limitată și nulitatea acestora prezintă o importanță deosebită, în special pentru protejarea intereselor terților.

(8) Cerințele privind publicitatea ar trebui să permită terților cunoașterea actelor esențiale ale societății comerciale și alte informații privind societatea comercială, în special identitatea persoanelor care au competența să angajeze societatea comercială.”

13 Potrivit articolului 1 din această directivă, intitulat „Obiectul”:

„Prezenta directivă prevede măsuri referitoare la:

– coordonarea, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora;

– coordonarea, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, privind publicitatea, validitatea obligațiilor și nulitatea societăților comerciale pe acțiuni sau ale altor societăți comerciale cu răspundere limitată;

[…]”

14 Articolul 4 din directiva menționată, intitulat „Informații obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv sau într‑un document separat”, prevede:

„În statut, în actul constitutiv sau într‑un document separat publicat în conformitate cu procedura prevăzută de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 16, trebuie menționate cel puțin următoarele informații:

[…]

(i) identitatea persoanelor fizice sau juridice sau a societăților comerciale care au semnat sau în numele cărora s‑a semnat statutul sau actul constitutiv al societății comerciale sau, în cazul în care constituirea societății comerciale nu este simultană, proiectul de statut sau de act constitutiv;

[…]”

15 Articolul 13 din aceeași directivă, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:

„Măsurile de coordonare prevăzute în prezenta secțiune și în secțiunea 1A se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la formele de societăți comerciale menționate în anexa II și, atunci când este prevăzut acest lucru, la formele de societăți comerciale menționate în anexele I și IIA.”

16 Anexa II la Directiva 2017/1132, care enumeră formele societăților menționate printre altele la articolul 13 din aceasta din urmă, face trimitere, pentru Letonia, la „akciju sabiedrība, sabiedrība ar ierobežotu atbildību, komanditsabiedrība”, și anume societățile pe acțiuni, societățile cu răspundere limitată și societățile în comandită pe acțiuni.

17 Articolul 14 din această directivă, intitulat „Publicitatea actelor și informațiilor de către societăți comerciale”, prevede:

„Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile comerciale să vizeze cel puțin următoarele acte și informații:

(a) actul constitutiv, precum și statutul, dacă fac obiectul unui act separat;

[…]

(d) numirea, încetarea funcției, precum și identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ:

(i) au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție; măsurile de publicitate trebuie să precizeze dacă persoanele care au competența de a angaja societatea comercială pot face acest lucru individual sau trebuie să acționeze împreună;

(ii) participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale;

[…]”

18 Articolul 16 alineatul (3) din directiva menționată prevede:

„Statele membre se asigură că publicarea documentelor și a informațiilor menționate la articolul 14 se realizează prin punerea acestora la dispoziția publicului în[tr‑un registru central, un registru comercial sau un registru al societăților comerciale]. […]”

19 Articolul 64 alineatul (3) și articolul 95 alineatul (2) din aceeași directivă privesc obligațiile organului administrativ sau de conducere al societății față de adunarea generală în materie de asistență financiară în vederea achiziționării acțiunilor proprii de către un terț, precum și, respectiv, în materie de fuziune prin absorbție.

Directiva 2015/849

20 Articolele 11 și 13 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 2024 (JO L, 2024/1640) (denumită în continuare „Directiva 2015/849”), precizează măsurile de precauție privind clientela pe care trebuie să le aplice entitățile obligate.

21 Articolul 30 alineatul (5) din Directiva 2015/849 prevede:

„Statele membre se asigură că informațiile privind beneficiarul real sunt accesibile în toate cazurile:

[…]

Persoanelor sau organizațiilor menționate la litera (c) de la primul paragraf li se permite accesul cel puțin la numele, luna și anul nașterii, țara de reședință și cetățenia beneficiarului real, precum și natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut.”

Dreptul leton

Constituția Republicii Letonia

22 Articolul 96 din Constituția Republicii Letonia consacră printre altele dreptul la respectarea vieții private. Potrivit jurisprudenței Satversmes tiesa (Curtea Constituțională, Letonia), domeniul de aplicare al acestui articol se extinde la protecția datelor cu caracter personal.

Codul comercial

23 Articolul 8 din Komerclikums (Codul comercial), intitulat „Conținutul înscrierilor în registrul comerțului”, prevede la alineatul (3) punctele 3 și 4:

„(3) Informațiile referitoare la o societate de capital care trebuie înscrise în registrul comerțului sunt următoarele:

[…]

3) numele, prenumele, codul numeric personal (în lipsa unui cod numeric personal, data nașterii, numărul și data eliberării documentului de identitate, țara și autoritatea care a eliberat documentul respectiv) și funcția deținută de membrii consiliului de administrație al societății de capital și de membrii consiliului de supraveghere (în cazul în care societatea de capital are un astfel de consiliu);

4) competența membrilor consiliului de administrație de a angaja societatea comercială în mod individual sau colectiv;

[…]”

24 Articolul 12 din acest cod, intitulat „Publicarea în registrul comerțului”, are următorul cuprins:

„(1) Înscrierile în registrul comerțului sunt opozabile terților din momentul publicării lor. […]

[…]”

25 Articolul 235 din codul menționat, intitulat „Informații care trebuie înscrise în registrul acționarilor”, prevede:

„(1) Fiecare înscriere în registrul acționarilor conține denumirea societății comerciale, numărul său de înregistrare, adresa legală și, dacă este cazul, informații despre aspectul dacă societatea comercială este supusă unei proceduri de lichidare sau de insolvență, precum și titlul documentului «Înscriere în registrul acționarilor» și conține următoarele informații:

1) numărul de referință și data înscrierii;

2) numărul de referință al înregistrării, fiind utilizată o numerotare consecutivă începând cu prima înscriere în registrul acționarilor;

3) numerele de referință ale acțiunilor;

4) date referitoare la acționari:

a) pentru o persoană fizică, numele, prenumele, codul numeric personal (în lipsa unui cod numeric personal, data nașterii, numărul și data eliberării documentului de identitate, țara și autoritatea care a eliberat acest document), precum și adresa la care poate fi contactată persoana respectivă;

b) pentru persoane juridice și parteneriate, denumirea, numărul de înregistrare și adresa legală;

5) adresa de e‑mail a acționarului în cazul în care acesta a solicitat utilizarea acesteia de către societate pentru a comunica cu el;

6) categoria, numărul și valoarea nominală a acțiunilor fiecărui acționar, precum și numărul de voturi aferente acestora;

7) situația privind plata acțiunilor;

8) reprezentantul comun al acționarilor desemnat prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 157 din prezentul cod, indicându‑se informațiile menționate la punctele 4 și 5 de la alineatul (1) al prezentului articol;

9) informații privind acțiunile achiziționate de societatea însăși, cu precizarea motivelor pentru achiziționarea lor.

[…]”

26 Potrivit articolului 268 din același cod, intitulat „Competența adunării generale a acționarilor”:

„(1) Numai adunarea generală a acționarilor are dreptul de a lua decizii cu privire la:

1) conturile anuale ale societății;

2) utilizarea profiturilor din exercițiul financiar precedent;

3) alegerea și revocarea membrilor consiliului de supraveghere, a auditorilor și a lichidatorilor;

4) introducerea sau renunțarea la acțiuni împotriva membrilor consiliului de administrație și ai consiliului de supraveghere, precum și împotriva auditorilor și desemnarea unui reprezentant al societății pentru a intenta acțiuni împotriva membrilor consiliului de supraveghere;

[…]

6) modificarea statutului societății;

7) majorarea sau reducerea capitalului social;

8) emisiunea și conversia titlurilor de valoare ale societății, precum și la depozitarul central de titluri de valoare în care sunt înscrise acțiunile dematerializate ale societății;

9) stabilirea remunerației membrilor consiliului de supraveghere și a auditorilor;

10) încetarea, continuarea, suspendarea sau reînnoirea activităților societății sau reorganizarea societății;

11) principiile generale, tipurile și criteriile de stabilire a remunerației membrilor consiliului de administrație și ai consiliului de supraveghere;

12) atribuirea de acțiuni ale societății salariaților și membrilor consiliului de administrație și ai consiliului de supraveghere.

(2) Adunarea generală a acționarilor decide cu privire la alte aspecte numai dacă legea prevede acest lucru.”

Legea privind registrul întreprinderilor

27 Articolul 4.¹⁰ din likums „Par Latvijas Republikas Uzņēmumu reģistru” (Legea privind registrul întreprinderilor din Republica Letonia, denumită în continuare „Legea privind registrul întreprinderilor”), intitulat „Dreptul de acces la informațiile din registrul întreprinderilor”, are următorul cuprins la al cincilea paragraf:

„Registrul întreprinderilor furnizează informațiile și documentele cuprinse în partea publică a dosarului de înregistrare (articolul 4.¹⁵ primul paragraf) în mod gratuit prin transmiterea de date online (inclusiv descărcarea în masă).”

28 Articolul 4.¹¹ din această lege, intitulat „Informații care trebuie publicate pe site‑ul internet al registrului întreprinderilor”, prevede la primul paragraf punctul 2:

„Registrul întreprinderilor asigură accesul public al oricărui utilizator neidentificat la cele mai recente informații (actualizate) de pe site‑ul său internet privind persoanele juridice și faptele juridice înscrise în registrele ținute de registrul întreprinderilor:

[…]

2) alte informații înscrise în registru.”

29 Articolul 4.¹⁵ din legea menționată, intitulat „Părțile publice și nepublice din dosarul de înregistrare”, prevede:

„Partea publică a dosarului de înregistrare include:

[…]

2) alte informații înscrise în registru:

[…]

b) informații care rezultă din înscrierea în registrul acționarilor (asociaților) unei societăți de capital în ceea ce privește acționarii (asociații) societății respective […]

3) următoarele documente care fac parte din dosarul de înregistrare:

a) în registrul comerțului – […] înregistrarea din registrul acționarilor (asociaților), […]

Documentele și informațiile care fac parte din dosarul de înregistrare și nu sunt menționate în primul paragraf al prezentului articol sunt incluse în partea nepublică a dosarului de înregistrare.

Atunci când o înscriere în registru sau o informație înregistrată a primit statutul de informație restricționată sau disponibilitatea sa pentru public a fost restricționată prin lege, aceasta este inclusă în partea nepublică a dosarului de înregistrare.

Informațiile și documentele incluse în partea nepublică a dosarului de înregistrare ([al doilea și al treilea paragraf] ale prezentului articol) sunt informații restricționate și pot fi obținute de autoritățile de aplicare a legii pentru îndeplinirea sarcinilor specificate în actele cu putere de lege și actele administrative, precum și, fără restricții, de [Finanšu izlūkošanas dienests (Serviciul de Informații Financiare)] și de autoritățile de supraveghere și control în domeniul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, în timp ce alte autorități trebuie să prezinte o cerere motivată. Persoanele fizice solicită accesul la informațiile și documentele cuprinse în partea nepublică a dosarului de înregistrare în conformitate cu procedura de solicitare a informațiilor restricționate prevăzută în [Informācijas atklātības likums (Legea privind libertatea de informare)].”

Legea privind prevenirea spălării banilor

30 Articolul 5.¹ din Noziedzīgi iegūtu līdzekļu legalizācijas un terorisma un proliferācijas finansēšanas novēršanas likums (Legea privind prevenirea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării, denumită în continuare „Legea privind prevenirea spălării banilor”), intitulat „Accesul la informațiile necesare pentru respectarea cerințelor legii, provenite din sistemele informatice ale Republicii Letonia”, prevede la alineatul (1):

„Pentru a se conforma obligațiilor care le revin în temeiul prezentei legi, entitățile obligate și autoritățile de supraveghere și de control au dreptul de a solicita și de a obține online fișe și informații privind membrii și beneficiarii reali cuprinse în registrele ținute de Legea privind registrul întreprinderilor, de a păstra și de a prelucra aceste informații pentru a evalua datele privind clientul și partenerii săi comerciali și necesitatea de a semnala o tranzacție suspectă serviciului de informații financiare ori de a se abține de la efectuarea unei astfel de tranzacții, precum și de a stabili dacă clientul face obiectul unei proceduri de insolvență a persoanelor juridice sau a fost plasat în reorganizare judiciară.”

Legea privind sancțiunile internaționale și naționale

31 Articolul 5 din Starptautisko un Latvijas Republikas nacionālo sankciju likums (Legea privind sancțiunile internaționale și naționale a Republicii Letonia, denumită în continuare „Legea privind sancțiunile internaționale și naționale”), intitulat „Restricții financiare”, prevede:

„Atunci când sancțiunile naționale impun restricții financiare persoanei sancționate, toate persoanele, în cadrul competenței lor, sunt obligate imediat și fără notificare prealabilă:

1) să înghețe toate fondurile și resursele economice care sunt, în mod direct sau indirect, integral sau parțial, proprietatea persoanei sancționate, posedate, deținute sau controlate de aceasta din urmă, inclusiv de către terți care acționează în numele său sau conform instrucțiunilor sale;

2) să nu pună fondurile și resursele economice, în mod direct sau indirect, la dispoziția persoanei sancționate, inclusiv a terților care acționează în numele acesteia, la instrucțiunile sale sau în beneficiul acesteia;

3) să nu furnizeze serviciile financiare vizate de sancțiunile naționale persoanei sancționate, inclusiv terților care acționează în numele acesteia, în conformitate cu instrucțiunile sale sau în beneficiul acesteia.”

Litigiul principal și întrebările preliminare

32 17 persoane fizice au sesizat Satversmes tiesa (Curtea Constituțională), care este instanța de trimitere, cu o acțiune prin care se contestă conformitatea cu articolul 96 din Constituția Republicii Letonia, care garantează dreptul la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal, a unei reglementări naționale, și anume a articolului 4.¹⁵ primul paragraf punctul 2 litera b) din Legea privind registrul întreprinderilor coroborat cu articolul 4.¹⁰ al cincilea paragraf din această lege și cu articolul 235 alineatul (1) din Codul comercial.

33 În temeiul acestei reglementări, anumite informații referitoare la acționarii societăților pe acțiuni sunt puse la dispoziția publicului. În cazul în care un astfel de acționar este o persoană fizică, aceste informații includ numele, prenumele, codul numeric personal sau, în lipsa unui asemenea cod, data nașterii, numărul și data emiterii unui document de identitate, țara și autoritatea emitentă, precum și adresa la care poate fi contactat acționarul. În plus și independent de aspectul dacă acționarul este o persoană fizică, informațiile menționate includ și adresa de e‑mail a acționarului, atunci când el a solicitat ca aceasta să fie utilizată de societatea la care deține acțiuni pentru a se comunica cu el, categoria, numărul și valoarea nominală a acțiunilor sale, precum și numărul de voturi aferente acestora. Aceleași informații sunt accesibile online și pot face obiectul descărcării în masă, printre altele de către orice utilizator neidentificat, astfel cum prevede articolul 4.¹¹ primul paragraf punctul 2 din Legea privind registrul întreprinderilor.

34 Reclamanții din litigiul principal sunt acționari minoritari ai unei societăți pe acțiuni. Ei susțin că legiuitorul leton nu ar fi examinat și nici nu ar fi justificat necesitatea de a se divulga publicului informațiile în cauză, precizându‑se că, după publicarea acestora, nu ar fi posibilă nicio restricție privind utilizarea lor ulterioară și că ar exista un risc ridicat ca ele să fie utilizate în scopuri necinstite. În orice caz, având în vedere Hotărârea din 22 noiembrie 2022, Luxembourg Business Registers (C‑37/20 și C‑601/20, EU:C:2022:912, denumită în continuare „Hotărârea Luxembourg Business Registers”), divulgarea acestor informații ar fi nejustificată și disproporționată, ținând seama de faptul că reclamanții din litigiul principal nu sunt nici beneficiarii reali ai societății în cauză, nici membri ai organelor de conducere ale acesteia și că nu au nici dreptul, nici posibilitatea de a exercita un control asupra acestei societăți.

35 În această privință, instanța de trimitere ridică, pe de o parte, problema dacă publicarea datelor cu caracter personal în discuție în fața sa este necesară în temeiul Directivei 2017/1132, în special al articolului 14 litera (d) punctul (ii) din aceasta, care vizează acte sau informații privind persoanele care participă la administrarea, la supravegherea sau la controlul societății comerciale. Dacă aceasta ar fi situația, instanța menționată apreciază că ar fi necesar să se verifice validitatea unei astfel de obligații de publicare în raport cu articolele 7 și 8 din cartă.

36 Pe de altă parte, această instanță ridică problema dacă un stat membru poate, fără a încălca dispozițiile RGPD, în special articolul 5 alineatul (1) din acesta, precum și pe cele ale cartei, să prevadă în dreptul său național o asemenea obligație de publicare în vederea realizării unor obiective precum cele invocate de Latvijas Republikas Saeima (Parlamentul leton), și anume, în primul rând, de a asigura un climat de afaceri transparent și de a proteja interesele terților, în al doilea rând, de a preveni spălarea banilor, finanțarea terorismului și proliferarea armelor de distrugere în masă, precum și, în al treilea rând, de a furniza informațiile necesare pentru punerea în aplicare a sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii. În acest context, instanța de trimitere arată că accesul la datele în cauză nu este supus niciunei condiții, cum ar fi, de exemplu, demonstrarea unui interes legitim.

37 În aceste condiții, Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Noțiunea de «persoane care participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale» de la articolul 14 litera (d) din [Directiva 2017/1132] trebuie interpretată în sensul că se referă la orice acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni, astfel încât un stat membru să fie obligat să publice informațiile referitoare la fiecare acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni și să le pună la dispoziția publicului în[tr‑un registru central, un registru comercial sau un registru al societăților comerciale] conform articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2017/1132?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 este valid în raport cu dreptul la respectarea vieții private și de familie garantat de articolul 7 din cartă și cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă, în măsura în care prevede publicarea informațiilor referitoare la fiecare acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni?

3) Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din [RGPD] trebuie interpretat în sensul că prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți comerciale pe acțiuni poate fi efectuată, în primul rând, în scopul asigurării unui mediu de afaceri transparent și al protejării intereselor terților, în al doilea rând, în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării și, în al treilea rând, în scopul furnizării informațiilor necesare pentru executarea unor sancțiuni naționale, internaționale și ale [Uniunii]?

4) Principiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din [RGPD] permit, în scopurile menționate anterior, instituirea unor norme naționale în temeiul cărora orice persoană poate obține datele cu caracter personal ale oricărui acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni, fără a fi obligată să demonstreze un interes legitim de a obține aceste date?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

38 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 trebuie interpretat în sensul că impune publicarea de informații privind toți acționarii societăților comerciale vizate de această dispoziție, inclusiv acționarii minoritari ai unor astfel de societăți.

39 În temeiul dispoziției menționate, care se aplică formelor de societăți comerciale menționate la articolul 13 din Directiva 2017/1132, și anume celor enumerate în special în anexa II la aceasta, statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile comerciale să vizeze cel puțin actele și informațiile referitoare la numirea, la încetarea funcției, precum și la identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ, au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție sau participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale.

40 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama nu numai de formularea respectivei dispoziții, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 1984, Ekro, 327/82, EU:C:1984:11, punctul 11, și Hotărârea din 18 decembrie 2025, Slagelse Almennyttige Boligselskab, Afdeling Schackenborgvænge, C‑417/23, EU:C:2025:1017, punctul 76).

41 În ceea ce privește termenii articolului 14 litera (d) din Directiva 2017/1132, trebuie arătat că această dispoziție nu vizează în mod expres nici acționarii, nici adunarea generală a acționarilor. În plus, dispoziția menționată face referire la „numire”, la „încetarea funcțiilor” și la „identitatea” persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ, au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție și/sau participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale. Or, așa cum au arătat guvernele leton și polonez, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană în observațiile lor scrise, acționarii unei societăți nu sunt numiți și nici destituiți din funcțiile lor. Astfel, statutul lor rezultă exclusiv din participarea lor la capitalul social al unei societăți comerciale, și anume din dreptul lor de proprietate asupra acțiunilor emise de această societate, și se distinge, în această privință, de cel al persoanelor desemnate pentru a face parte din organele de administrare și de conducere ale societății menționate și pentru a o reprezenta pe aceasta din urmă în raporturile sale cu terții.

42 În ceea ce privește contextul în care se înscrie aceeași dispoziție, este necesar să se constate că mai multe dispoziții ale Directivei 2017/1132, precum articolul 64 alineatul (3) și articolul 95 alineatul (2) din această directivă, reflectă distincția terminologică, efectuată de legiuitorul Uniunii, între organele de administrare și de conducere, pe de o parte, și adunarea generală a acționarilor, pe de altă parte. Într‑adevăr, deși această adunare generală deține anumite prerogative de decizie, acestea nu au aceeași natură cu competențele exercitate de organele de administrare și de conducere ale societății, astfel încât nici actele adunării generale menționate, nici, prin intermediul acesteia, cele ale membrilor săi nu pot fi calificate drept „participare”, în sensul articolului 14 litera (d) punctul (ii) din directiva menționată.

43 În plus, deși articolul 14 litera (a) din Directiva 2017/1132, care trebuie coroborat cu articolul 4 litera (i) din aceasta, impune publicarea actului constitutiv, precum și a statutului unei societăți pe acțiuni, aceste documente trebuind să menționeze identitatea semnatarilor lor, care pot include acționarii inițiali ai acestei societăți, nicio dispoziție a acestei directive nu impune în mod expres o publicare în cazul unei modificări ulterioare a compunerii acționariatului unei astfel de societăți.

44 În ceea ce privește obiectivele urmărite de Directiva 2017/1132, din considerentele (7) și (8), precum și din articolul 1 din această directivă rezultă că publicitatea prevăzută de aceasta urmărește să protejeze în special interesele terților în raport cu societățile pe acțiuni și cu societățile cu răspundere limitată, din moment ce acestea oferă ca garanție față de terți numai patrimoniul lor social. În acest scop, această publicitate trebuie să permită terților cunoașterea actelor esențiale ale societății în cauză și alte informații care o privesc, în special identitatea persoanelor care au competența să angajeze societatea (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Agentsia po vpisvaniyata, C‑200/23, EU:C:2024:827, punctul 77).

45 În plus, scopul directivei menționate este de a asigura securitatea juridică în raporturile dintre societăți și terți în perspectiva unei intensificări a fluxurilor de afaceri între statele membre ca urmare a creării pieței interne. Din această perspectivă, este important ca orice persoană care dorește să stabilească și să continue raporturi de afaceri cu societăți situate în alte state membre să poată cunoaște cu ușurință datele esențiale referitoare la constituirea societăților comerciale și la puterile persoanelor însărcinate să le reprezinte, ceea ce necesită ca toate datele pertinente să figureze în mod explicit în registrul prevăzut la articolul 16 alineatul (3) din aceeași directivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Agentsia po vpisvaniyata, C‑200/23, EU:C:2024:827, punctul 78 și jurisprudența citată).

46 Or, în speță, publicarea unor date aferente tuturor acționarilor societăților pe acțiuni, și în special a unor date aferente acționarilor minoritari ai acestora, nu pare să prezinte utilitate în raport cu obiectivul de protecție a intereselor terților și de securitate juridică și, prin urmare, nu poate fi justificată de acest obiectiv. Într‑adevăr, întrucât acționarii minoritari nu sunt, în principiu, abilitați nici să reprezinte o societate pe acțiuni, nici să o angajeze față de terți, nici să exercite funcții de administrare și de supraveghere, spre deosebire de membrii organelor de administrare și de conducere ale unei asemenea societăți, datele referitoare la toți acești acționari par lipsite de relevanță pentru acești terți.

47 În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 trebuie interpretat în sensul că nu impune publicarea de informații privind toți acționarii societăților comerciale vizate de această dispoziție, inclusiv acționarii minoritari ai unor astfel de societăți.

Cu privire la a doua întrebare

48 Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Cu privire la a treia și la a patra întrebare

49 Prin intermediul acestor întrebări, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 5 și 6 din RGPD, citite în lumina articolelor 7 și 8 din cartă, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care impune punerea la dispoziția publicului a unor date cu caracter personal referitoare la toți acționarii, inclusiv la acționarii minoritari, ai unor societăți pe acțiuni, care au legătură cu identitatea fiecăruia dintre acești acționari, cu coordonatele sale, cu categoria, cu numărul și cu valoarea nominală a acțiunilor pe care le deține, precum și cu numărul de voturi aferente acestor acțiuni, în vederea asigurării unui climat de afaceri transparent pentru a proteja interesele terților, a prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă, precum și a furnizării informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii, atunci când accesul la aceste date nu este supus niciunei condiții, cum ar fi demonstrarea unui interes legitim.

50 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în conformitate cu obiectivul urmărit de RGPD, astfel cum reiese din articolul 1, precum și din considerentele (1) și (10) ale acestuia, care constă printre altele în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului lor la viața privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, consacrat la articolul 8 alineatul (1) din cartă și la articolul 16 alineatul (1) TFUE, orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie printre altele să fie conformă cu principiile referitoare la prelucrarea unor astfel de date prevăzute la articolul 5 din RGPD și să îndeplinească condițiile de legalitate enumerate la articolul 6 din acesta [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse, C‑394/23, EU:C:2025:2, punctele 21 și 22, precum și Hotărârea din 3 aprilie 2025, Ministerstvo zdravotnictví (Date referitoare la reprezentantul unei persoane juridice), C‑710/23, EU:C:2025:231, punctele 29 și 33].

51 În această privință, trebuie arătat că articolul 5 alineatul (1) litera (a) din RGPD prevede că datele cu caracter personal sunt prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată.

52 În plus, potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD, care prevede principiul limitării legate de scopul prelucrării datelor cu caracter personal, astfel de date trebuie, pe de o parte, să fie colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și, pe de altă parte, să nu fie prelucrate ulterior într‑un mod incompatibil cu aceste scopuri. Potrivit jurisprudenței Curții, acest principiu implică în special, mai întâi, ca scopurile prelucrării să fie identificate cel târziu la momentul colectării datelor cu caracter personal, apoi, ca scopurile acestei prelucrări să fie enunțate în mod clar și, în sfârșit, ca scopurile prelucrării menționate să garanteze printre altele legalitatea prelucrării acestor date, în sensul articolului 6 alineatul (1) din RGPD (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2022, Digi, C‑77/21, EU:C:2022:805, punctul 27 și jurisprudența citată).

53 În sfârșit, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din RGPD, care consacră principiul reducerii la minimum a datelor, aceste date sunt adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate. Acest principiu este o expresie a principiului proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse, C‑394/23, EU:C:2025:2, punctul 24 și jurisprudența citată).

54 În ceea ce privește condițiile de legalitate a prelucrării, articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din RGPD prevede o listă exhaustivă și limitativă de cazuri în care o prelucrare de date cu caracter personal poate fi considerată ca fiind legală. Astfel, pentru a putea fi considerată legitimă, prelucrarea trebuie să se încadreze în unul din aceste cazuri prevăzute de această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse, C‑394/23, EU:C:2025:2, punctul 25 și jurisprudența citată).

55 Potrivit articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din RGPD, prelucrarea datelor cu caracter personal este legală dacă și în măsura în care persoana vizată și‑a dat consimțământul pentru unul sau mai multe scopuri specifice. În lipsa unui astfel de consimțământ sau atunci când acest consimțământ nu a fost dat în mod liber, specific, informat și lipsit de ambiguitate, în sensul articolului 4 punctul 11 din RGPD, o atare prelucrare poate fi totuși justificată atunci când îndeplinește una dintre cerințele de necesitate menționate la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(f) din RGPD. În acest context, justificările prevăzute la această din urmă dispoziție, în măsura în care permit ca prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în lipsa consimțământului persoanei vizate să fie legală, trebuie să facă obiectul unei interpretări restrictive (Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse, C‑394/23, EU:C:2025:2, punctele 26 și 27, precum și jurisprudența citată).

56 În plus, potrivit jurisprudenței Curții, atunci când este posibil să se constate că o prelucrare de date cu caracter personal este necesară în raport cu una dintre justificările prevăzute la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(f) din RGPD, nu este necesar să se stabilească dacă această prelucrare intră sub incidența și a unei alte justificări (Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse, C‑394/23, EU:C:2025:2, punctul 28 și jurisprudența citată).

57 În speță, este cert că informațiile în discuție în litigiul principal se raportează la persoane fizice identificate sau identificabile și că, prin urmare, trebuie calificate drept date cu caracter personal, în sensul articolului 4 punctul 1 din RGPD. Este de asemenea cert că aceste informații fac obiectul unei prelucrări, în sensul articolului 4 punctul 2 din RGPD, în măsura în care sunt puse la dispoziția publicului, iar această prelucrare, care se efectuează prin mijloace automatizate, intră în domeniul de aplicare material al RGPD, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din acesta.

58 În plus, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctul 43 din concluzii, prelucrarea datelor în discuție în litigiul principal este impusă de reglementarea națională și trebuie, așadar, examinată în lumina articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD, potrivit căruia o prelucrare este legală numai dacă și în măsura în care este „necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului”.

59 Articolul 6 alineatul (3) din RGPD precizează printre altele că, în acest caz, prelucrarea trebuie să se întemeieze pe dreptul Uniunii sau pe dreptul intern care se aplică operatorului și că scopul prelucrării trebuie să fie stabilit pe baza respectivului temei juridic. Acesta trebuie să urmărească un obiectiv de interes public și să fie proporțional cu obiectivul legitim urmărit. Întrucât aceste cerințe constituie o expresie a celor care decurg de la articolul 52 alineatul (1) din cartă, ele trebuie interpretate în lumina acestei din urmă dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija, C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 69, și Hotărârea din 4 octombrie 2024, Agentsia po vpisvaniyata, C‑200/23, EU:C:2024:827, punctul 104).

60 În această privință, trebuie arătat că drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, garantate la articolele 7 și 8 din cartă, nu sunt prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate și trebuie puse în balanță cu alte drepturi fundamentale. Astfel, pot fi impuse restrângeri, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, acestea să fie prevăzute de lege și să respecte substanța drepturilor fundamentale, precum și principiul proporționalității [Hotărârea din 22 iunie 2021, Latvijas Republikas Saeima (Puncte de penalizare), C‑439/19, EU:C:2021:504, punctul 105, Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija, C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 70, precum și Hotărârea din 4 octombrie 2024, Bezirkshauptmannschaft Landeck (Tentativă de accesare a datelor cu caracter personal stocate pe un telefon mobil), C‑548/21, EU:C:2024:830, punctul 85 și jurisprudența citată].

61 În acest context, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, proporționalitatea măsurilor din care rezultă o ingerință în drepturile garantate la articolele 7 și 8 din cartă impune respectarea cerințelor de aptitudine și de necesitate, precum și a cerinței legate de caracterul proporțional al acestor măsuri în raport cu obiectivul urmărit (Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 63 și jurisprudența citată).

62 Mai precis, derogările de la protecția datelor cu caracter personal și limitările acesteia se efectuează în limitele strictului necesar, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare. În plus, un obiectiv de interes general nu poate fi urmărit fără a se ține seama de faptul că el trebuie conciliat cu drepturile fundamentale vizate de măsura aleasă, iar aceasta prin crearea unui echilibru între, pe de o parte, obiectivul de interes general și, pe de altă parte, drepturile în cauză, pentru a se asigura că inconvenientele cauzate de această măsură nu sunt disproporționate în raport cu scopurile vizate. Astfel, posibilitatea de a justifica o restrângere a drepturilor consacrate la articolele 7 și 8 din cartă trebuie să fie apreciată măsurând gravitatea ingerinței pe care o implică o asemenea restrângere și verificând dacă importanța obiectivului de interes general urmărit prin restrângerea respectivă se raportează la această gravitate (Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 64 și jurisprudența citată).

63 În plus, pentru a îndeplini cerința de proporționalitate, reglementarea în cauză care conține o ingerință trebuie să prevadă de asemenea norme clare și precise care să reglementeze întinderea și aplicarea măsurilor pe care le prevede și să impună cerințe minime astfel încât persoanele vizate să dispună de garanții suficiente care să permită protejarea în mod eficace a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz. Această reglementare trebuie în special să indice în ce împrejurări și în ce condiții poate fi luată o măsură care prevede prelucrarea unor asemenea date, garantând în acest mod că ingerința este limitată la strictul necesar (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 65 și jurisprudența citată).

64 În speță, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, în primul rând, dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal respectă principiul limitării legate de scop, enunțat la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD, în lumina jurisprudenței amintite la punctul 52 din prezenta hotărâre, și dacă scopurile prelucrării sunt stabilite pe baza temeiului juridic relevant, în sensul articolului 6 alineatul (3) din RGPD. Așa cum a arătat domnul avocat general la punctul 45 din concluzii în această ultimă privință, este important ca scopul sau scopurile în cauză să poată fi stabilite într‑un mod suficient de cert în raport cu textul reglementării în cauză sau cu contextul normativ în care se înscrie aceasta.

65 În al doilea rând, trebuie să se verifice dacă acest temei juridic îndeplinește celelalte cerințe care decurg din articolul 6 alineatul (3) din RGPD și din articolul 52 alineatul (1) din cartă, în lumina jurisprudenței constante amintite la punctele 59-63 din prezenta hotărâre și luând în considerare gravitatea ingerinței în drepturile garantate de articolele 7 și 8 din cartă care rezultă din temeiul juridic menționat.

66 Deși incumbă, în definitiv, instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă aceste alte cerințe sunt îndeplinite, revine Curții, pronunțându‑se asupra trimiterii preliminare, sarcina de a furniza acestei instanțe toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată și de a oferi, dacă este cazul, precizări destinate să orienteze instanța menționată în examinarea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 36 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse, C‑394/23, EU:C:2025:2, punctul 51).

67 În această privință, după cum reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, comunicarea de date cu caracter personal unor terți, inclusiv punerea la dispoziție a unor asemenea date, constituie o ingerință în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă, indiferent de utilizarea ulterioară a informațiilor comunicate. În această privință, este irelevant dacă informațiile vizate referitoare la viața privată prezintă sau nu un caracter sensibil sau dacă persoanele interesate au suferit sau nu eventuale inconveniente ca urmare a acestei ingerințe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iunie 2022, Ligue des droits humains, C‑817/19, EU:C:2022:491, punctul 96, și Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 39).

68 În speță, deși reglementarea națională în discuție în litigiul principal enumeră cu precizie datele cu caracter personal care trebuie puse la dispoziția publicului, astfel încât ingerința care rezultă din aceasta este prevăzută de lege, mai trebuie, pe de o parte, să se măsoare gravitatea acestei ingerințe și, pe de altă parte, să se examineze dacă importanța obiectivelor de interes general pretins urmărite este în raport cu această gravitate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija, C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 98).

69 Astfel, pe de o parte, în ceea ce privește gravitatea unei asemenea ingerințe, trebuie să se țină seama printre altele de natura datelor cu caracter personal în cauză, în special de natura eventual sensibilă a acestor date, precum și de natura și de modalitățile concrete de prelucrare a datelor în cauză, în special de numărul de persoane care au acces la aceste date și de modalitățile de acces la acestea din urmă (Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija, C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 99 și jurisprudența citată).

70 În speță, este necesar să se arate că, în măsura în care datele puse la dispoziția publicului se referă printre altele la identitatea fiecărui acționar, la coordonatele sale, la categoria, la numărul și la valoarea nominală a acțiunilor pe care le deține, precum și la numărul de voturi aferente acestor acțiuni, asemenea date pot permite stabilirea unui profil privind printre altele situația averii persoanei interesate, precum și sectoarele economice și întreprinderile specifice în care aceasta investește (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 41).

71 La aceasta se adaugă faptul că este inerent unei asemenea puneri la dispoziție ca aceste date să fie atunci accesibile unui număr potențial nelimitat de persoane, astfel încât prelucrarea lor este susceptibilă să permită și unor persoane – care, din motive străine de obiectivul urmărit prin această punere la dispoziție, urmăresc să se informeze cu privire la situația în special materială și financiară a unui asemenea acționar – să aibă acces liber la datele menționate. Această posibilitate se dovedește cu atât mai ușoară atunci când asemenea date pot fi consultate pe internet (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 42 și jurisprudența citată).

72 În plus, consecințele potențiale pentru persoanele vizate care rezultă dintr‑o eventuală utilizare abuzivă a datelor lor sunt agravate de faptul că, odată puse la dispoziția publicului, aceste date pot nu numai să fie consultate în mod liber, ci și să fie păstrate și difuzate și devine, în cazul unor asemenea prelucrări succesive, cu atât mai dificil, chiar iluzoriu, pentru aceste persoane să se apere în mod eficace împotriva abuzurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 43).

73 Prin urmare, deși nu aduce atingere substanței drepturilor garantate de articolele 7 și 8 din cartă, punerea la dispoziția publicului a datelor în discuție în litigiul principal constituie totuși și în orice caz o ingerință gravă în aceste drepturi (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctele 44 și 54).

74 Pe de altă parte, așa cum a arătat domnul avocat general la punctele 50-52 din concluzii, trebuie să se constate că obiectivele invocate de Parlamentul leton în fața instanței de trimitere pentru a justifica măsura prevăzută de reglementarea națională în discuție în litigiul principal și amintite la punctul 49 din prezenta hotărâre pot fi calificate drept obiective de interes general recunoscute de Uniune. Este necesar să se examineze însă dacă o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal respectă cerințele de aptitudine și de necesitate, precum și cerința referitoare la caracterul proporțional al acestei măsuri în raport cu obiectivele urmărite, în sensul punctului 61 din prezenta hotărâre.

75 În ceea ce privește obiectivul de interes general care constă în garantarea unui climat de afaceri transparent pentru protejarea intereselor terților, trebuie arătat că acesta pare să corespundă în esență obiectivului urmărit prin coordonarea dispozițiilor naționale efectuată prin articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132, citit în lumina considerentelor (7) și (8) ale acesteia.

76 Or, după cum reiese din cuprinsul punctului 46 din prezenta hotărâre, publicarea unor date aferente tuturor acționarilor unei societăți pe acțiuni și în special a unor date aferente acționarilor minoritari ai acesteia nu pare să prezinte utilitate în raport cu acest obiectiv. În consecință, o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal nu pare nici aptă, nici necesară pentru atingerea obiectivului menționat și, prin urmare, nu poate justifica ingerința gravă în drepturile garantate de articolele 7 și 8 din cartă, menționată la punctul 73 din prezenta hotărâre.

77 În ceea ce privește obiectivul de interes general care constă în prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă, este necesar să se constate că accesul publicului la datele în cauză este apt să contribuie la realizarea acestuia, întrucât caracterul public al acestui acces și transparența sporită ce rezultă din acesta contribuie la instituirea unui mediu mai puțin susceptibil de a fi utilizat în astfel de scopuri (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 67).

78 Cu toate acestea, un atare acces nu poate fi considerat strict necesar atunci când acest obiectiv poate fi atins în mod rezonabil la fel de eficient prin alte mijloace, care să afecteze mai puțin drepturile garantate de articolele 7 și 8 din cartă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Bezirkshauptmannschaft Landeck (Tentativă de accesare a datelor cu caracter personal stocate pe un telefon mobil), C‑548/21, EU:C:2024:830, punctul 87].

79 Astfel, combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă incumbă cu prioritate autorităților publice, precum și entităților, cum ar fi instituțiile de credit sau instituțiile financiare, cărora, ca urmare a activităților lor, li se impun obligații specifice în materie (Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 83), ca cele care rezultă în special din articolele 11 și 13 din Directiva 2015/849.

80 În acest context, este necesar să se observe că articolul 30 alineatul (5) din Directiva 2015/849, al cărui text rezultă din articolul 74 punctul 1 din Directiva 2024/1640, prevede că statele membre trebuie să se asigure că informațiile privind beneficiarul real, în sensul acestei dispoziții, sunt accesibile în toate cazurile, printre altele, „oricărei persoane sau organizații care poate demonstra un interes legitim”, iar nu publicului în ansamblu.

81 În această privință, trebuie precizat de asemenea că, potrivit jurisprudenței Curții, o reglementare care, în vederea urmăririi obiectivului vizat la punctul 77 din prezenta hotărâre, permite accesul la date cu caracter personal membrilor publicului care pot justifica un interes legitim este, în principiu, susceptibilă să limiteze ingerința în drepturile garantate la articolele 7 și 8 din cartă la strictul necesar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 mai 2026, Across Fiduciaria ș.a., C‑684/24 și C‑685/24, EU:C:2026:410, punctul 106).

82 Or, în speță, în ceea ce privește acționarii minoritari care nu au calitatea de beneficiari reali ai societății în care dețin o parte din capitalul social, nu pare așadar – și cu atât mai mult – strict necesar ca datele cu caracter personal precum cele în discuție în litigiul principal să fie accesibile oricărei persoane, fără ca aceasta din urmă să trebuiască să demonstreze un interes legitim.

83 Într‑un atare context, deși instanța de trimitere arată că registrul național al întreprinderilor, care este operatorul, ar putea să nu fie în măsură să verifice dacă fiecare solicitant de informații are efectiv un interes legitim de a avea acces la datele cu caracter personal în cauză, trebuie amintit că eventuale dificultăți practice legate de verificarea existenței unui interes legitim nu sunt de natură să demonstreze caracterul strict necesar al unei ingerințe în drepturile fundamentale garantate de cartă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 26 septembrie 2000, Comisia/Austria, C‑205/98, EU:C:2000:493, punctul 78 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Papillon, C‑418/07, EU:C:2008:659, punctul 54 și jurisprudența citată).

84 În ceea ce privește crearea unui echilibru între, pe de o parte, obiectivul de interes general urmărit și, pe de altă parte, drepturile fundamentale în cauză, trebuie adăugat că, deși combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă ar putea justifica, în general, o ingerință, chiar gravă, în aceste drepturi (a se vedea în acest sens Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctele 58 și 59), acest obiectiv nu poate prevala în speță asupra drepturilor menționate, având în vedere natura și gravitatea ingerinței constatate la punctul 73 din prezenta hotărâre.

85 În acest context, este necesar să se arate, pe de altă parte, că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal nu este însoțită de garanții suficiente care să permită protejarea cu eficacitate a persoanelor în cauză împotriva riscurilor de abuz, în sensul jurisprudenței menționate la punctul 63 din prezenta hotărâre. Astfel, datele lor cu caracter personal sunt accesibile pe internet și pot face obiectul unei descărcări în masă, printre alții de către orice utilizator neidentificat, ceea ce sporește asemenea riscuri.

86 În consecință, o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal nu pare nici necesară, nici proporțională în raport cu obiectivul vizat, în sensul punctului 61 din prezenta hotărâre.

87 În sfârșit, în ceea ce privește obiectivul de interes general care constă în furnizarea informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii, o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal este de asemenea aptă să contribuie la realizarea acestuia. Astfel, trebuie să se constate că transparența sporită care rezultă din această reglementare este de natură să faciliteze această punere în aplicare.

88 Cu toate acestea, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 60 și 61 din concluzii, accesul publicului la datele în discuție în litigiul principal nu pare strict necesar în acest scop, din moment ce par să fie disponibile mijloace care să afecteze mai puțin drepturile garantate de articolele 7 și 8 din cartă.

89 Astfel cum a arătat Comisia în observațiile sale scrise, un asemenea mijloc care ar aduce mai puțin atingere ar putea consta în special în restrângerea obligației de publicare numai la datele referitoare la persoanele care figurează pe liste de sancțiuni și în a nu permite accesul la date referitoare la acționari care nu ar figura pe aceste liste decât persoanelor care justifică un interes legitim în această privință.

90 În plus, pentru aceleași motive precum cele vizate la punctele 84 și, respectiv, 85 din prezenta hotărâre, obiectivul de interes general urmărit nu poate prevala în speță asupra drepturilor fundamentale în cauză, iar o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal nu cuprinde garanții suficiente care să permită protejarea în mod eficace a persoanelor vizate împotriva riscurilor de abuz.

91 Astfel, o atare reglementare nu pare nici necesară, nici proporțională în raport cu obiectivul în cauză, în sensul punctului 61 din prezenta hotărâre.

92 În consecință, având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia și la a patra întrebare că articolele 5 și 6 din RGPD, citite în lumina articolelor 7 și 8 din cartă, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care impune punerea la dispoziția publicului a unor date cu caracter personal referitoare la toți acționarii, inclusiv la acționarii minoritari, ai unor societăți pe acțiuni, care au legătură cu identitatea fiecăruia dintre acești acționari, cu coordonatele sale, cu categoria, cu numărul și cu valoarea nominală a acțiunilor pe care le deține, precum și cu numărul de voturi aferente acestor acțiuni, în vederea asigurării unui climat de afaceri transparent pentru a proteja interesele terților, a prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă, precum și a furnizării informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii, atunci când accesul la aceste date nu este supus niciunei condiții, cum ar fi demonstrarea unui interes legitim.

Cu privire la cheltuielile de judecată

93 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

1) Articolul 14 litera (d) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/1151 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019, trebuie interpretat în sensul că nu impune publicarea de informații privind toți acționarii societăților comerciale vizate de această dispoziție, inclusiv acționarii minoritari ai unor astfel de societăți.

2) Articolele 5 și 6 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), citite în lumina articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care impune punerea la dispoziția publicului a unor date cu caracter personal referitoare la toți acționarii, inclusiv la acționarii minoritari, ai unor societăți pe acțiuni, care au legătură cu identitatea fiecăruia dintre acești acționari, cu coordonatele sale, cu categoria, cu numărul și cu valoarea nominală a acțiunilor pe care le deține, precum și cu numărul de voturi aferente acestor acțiuni, în vederea asigurării unui climat de afaceri transparent pentru a proteja interesele terților, a prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă, precum și a furnizării informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii Europene, atunci când accesul la aceste date nu este supus niciunei condiții, cum ar fi demonstrarea unui interes legitim.

Semnături

* Limba de procedură: letona.

i Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile din procedură.